"Cheia închisorilor mele", un nou volum de poezie, la Editura Colorama! Autoarea, lăudată de nume mari ale poeziei româneşti. Ce este şi ce-şi propune Cercul Literar de la Cluj

                                                        

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România a găzduit, la jumătatea lunii decembrie, lansarea volumului "Cheia închisorilor mele", scris de Emilia Poenaru Moldovan, sub egida Editurii Colorama şi a Cercului literar de la Cluj.

Cartea are patru capitole, patru "vârste" şi abordări diferite ale poeziei, stilul rămânând, însă, pe tot parcursul volumului, acelaşi. Despre stil, abordare şi efect au vorbit invitaţii autoarei, cunoscuţii poeţi Adrian Popescu şi Ion Mureşan. Întâlnirea a fost condusă de scriitoarea Irina Petraş.

IRINA PETRAŞ: "POEMELE SUNT LUCRATE DE UN SUFLĂTOR... REUŞEŞTE SĂ LE FACĂ SCLIPITOARE"​

"Emilia Poenaru Moldovan are alături, la debutul său în poezie, doi poeţi de soi, pe Ion Mureşan şi Adrian Popescu. Asta înseamnă deja mult!", şi-a început discursul preşedinta filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. 

"E o carte elegantă, la prima vedere, am primit-o şi am răsfoit-o şi a fost o surpriză chiar deosebită. De ce? Nu mai ţin minte cum erau prozele ei scurte, pentru că au trecut mulţi ani şi au trecut prea multe cărţi prin mâinile mele, dar vine acum cu poezia - de o bucată de vreme e foarte prezentă la evenimentele filialei Cluj - iar când şi-a anunţat volumul de poeme, am avut chiar o mică spaimă: ce fel de poezie poate să scrie după atâţia ani?

Am citit prefaţa lui Ion Mureşan, apoi am citit primele poeme şi am simţit un oarecare dezacord cu ceva care cu siguranţă e doar metaforic în spusele lui Ion Mureşan: zice la un moment dat că a descoperit cheia. Pentru mine, poemele sunt atât de ambigue şi de echivoce şi de deschise, că sunt de-a dreptul taină lângă taină. Am citit fiecare poem cu senzaţia că sunt pusă în faţa unui poem să-i zic sibilinic, care spune nişte chestii, dar îmi atrage atenţia cu fiecare vers că nu asta vrea să spună, că spune cu totul altceva, lucruri pe care eu sunt chemată să le dezleg. (...) Deşi sunt mărturisiri brutale apropo de viaţa ei, de întâlnirile ei, de toate spaimele şi bucuriile ei, deşi sunt atât de violente, mărturisirile devin poeme-oglindă în care fiecare îşi poate găsi chipul. Mi-a plăcut foarte tare că le scrie atât de frumos şi de rotund şi abscons. Emilia vine în faţa dvs. astăzi ca o poetă serioasă care are ceva de spus, care are o temelie, pe care o veţi simţi, fiindcă toate aceste închisori eu le-am tradus în “monstrul”, cum ar zice Marcel Moreau, monstrul care s-a zbătut atâţia ani înăuntrul ei, pentru a prinde o faţă cu care să iasă în lume. Monstru numeşte Marcel Moreau, un eseist extraordinar, colcăiala de cuvinte care se află, se izbesc, se înfruntă, în mintea şi sufletul unui poet, care încearcă să iasă la suprafaţă. (…)

Poemele sunt lucrate de un suflător. Mă gândesc la sticlari. Reuşeşte să le facă sclipitoare, să le facă din jocuri de transparenţă şi la fiecare vers, să zici: «E foarte bine scris. Spune asta, dar cu siguranţă nu numai asta». Îmi place mai ales poezia pe care o citesc cu uimire, cu mirarea îmbinării cuvintelor care spun ceva şi ceva adânc. Îmi place să citesc un poem şi să spun: “N-aş fi fost în stare să-l scriu!”. Foarte multe din poemele Emiliei au această calitate şi sunt gata să declar că e o poetă serioasă şi să aştept cu toată încrederea cărţile următoare”, a mai spus Irina Petraş.

ADRIAN POPESCU: "AM RĂMAS UIMIT. E O IMAGINE DINTR-O POEZIE DE ZILE MARI"

"Toate poeziile Emiliei Poenaru Moldovan au un aer enigmatic, un aer de semispus. Sunt poezii din diferite faze: le-a scris, le-a abandonat, le-a reluat. Eu prefer ciclul median al volumului: «Zile, vârste, nori». Zilele care fug, vârsta care are ascuţişurile sale şi norii care duc visurile noastre sau sunt chiar visurile noastre. Poemele sunt bine lucrate, cheia pe care o descifrează Ion Mureşan este de fapt cheia evadării din această temniţă a nostalgiei, această întoarcere în timp care te şi obligă să rămâi undeva închis, într-o stare a vieţii tale, într-un anotimp fericit, şi nu poţi evada de-acolo decât tot prin poezie. Rezultatele sunt bune, excelente aş zice un în ciclul acesta al treilea. Aici am găsit câteva poeme definitorii pentru stilul acesta al ei, cum am zis: enigmatic, uşor imprecis, care se foloseşte de notaţiile de natură, o anumită convenţie, o anumită teatralitate şi o anumită cruzime.

La pagina 41, aici am fost absolut uimit, are o imagine extraordinară despre ţânţarii care – spune Emilia – “se iubesc cu sângele nostru”. Extraordinar, nu m-aş fi gândit niciodată! E o imagine dintr-o poezie de zile mari. Schimbarea orei, iarăşi un poem care o defineşte. Această neîntâmplare a unei iubiri, a unei iubiri depline, totale. Această dorinţă care de fapt se eternizează prin neîmplinire: se simte golul, dar se simte şi ce-ar fi putut să fie. (...) Cam asta ar fi ea...această nostalgie, această imprecizie şi aceste imagini uneori şocante în sensul foarte bun al cuvântului o definesc”, a concluzionat Adrian Popescu. 

ION MUREŞAN: "CHEIA ESTE ÎN AFARA CĂRŢII"

Mi-am bătut mult capul să aflu care este “Cheia închisorilor” şi apoi am avut o revelaţie: cheia este în afara cărţii, de fapt. Este o cheie existenţială. Mi-am argumentat asta prin faptul că tot şi-a amânat debutul. “Nu ştiu ce păreri de rău îmi tulbură pe veci avântul”, scria Blaga. Şi Emiliei din etapă în etapă nu ştiu ce păreri de rău îi întrerupeau fluxul poetic şi pe urmă trecea la altă etapă şi la altă vârstă poetică. Până la urmă a eşuat în proză. A eşuat e un fel de a spune. Tot ce nu e poezie e un eşec, după mine. “Cheia închisorilor” este chiar poezia. Au fost repetate ruperi de la sânul poeziei. A ajuns la concluzia că nu poate ieşi din această stare de veşnic provizorat, de veşnică pendulare într-o parte şi-n alta. Trebuie să mă fixez undeva şi unde? În poezie. Poezia o scoate în lume şi îi dă o definiţie, îi dă un buletin de identitate”, a spus Ion Mureşan, care semnează şi prefaţa cărţii, unde scrie: "Poezia din Cheia închisorilor mele este una deschisă la o multitudine de lecturi, neliniștită și frumoasă, densă și vie,  montată într-o carte cât se poate de original construită​".

EMILIA POENARU MOLDOVAN: "VOM LANSA ALTE VOLUME PRIN CERCUL LITERAR DE LA CLUJ. EU LUCREZ LA ÎNCĂ DOUĂ CĂRŢI"

Emilia Poenaru Moldovan este la primul volum de poezie, dar a mai publicat unul de proză scurtă ("Ca vântul şi ca gândul, editura Casa Cărţii de Ştiinţă), în 2004. Ea conduce şi Cercul Literar de la Cluj, înfiinţat anul acesta sub tutela Editurii Colorama. Poeta anunţă că editura mai pregăteşte trei volume de poezii şi două antologii şi că, personal, lucrează la încă două cărţi, una de proză şi una de poezie. 

“Toată lumea m-a întrebat pe cine am invitat la lansare. N-am invitat pe nimeni în mod special. Am făcut afişe, editura s-a ocupat foarte profesionist de lansarea mea. N-am invitat pe nimeni pentru că, publicând atât de târziu această carte, mă apucase frica că o să vină multă lume şi n-o să fac faţă aşa cum cred eu că trebuie, aşa cum am făcut-o în domeniul economic, în care am lucrat. Aici era un teritoriu mai sensibil, un teritoriu pe care eu – şi pe care orice poet, la început îl crede numai al lui – este un teritoriu intim. Parcă te deranjează că cei din jur te obligă să publici: «De ce trebuie să public?» 

La Zalău am condus Cenaclul “Mihai Eminescu”, unde invitam şi scriitorii din Cluj, mă bucuram foarte mult să-i promovez pe ceilalţi, să-i lansez, să-i ajut să publice, lucru pe care mi l-am împlinit acum prin faptul că sunt editor la Editura Colorama. Am scos şi volumul numărul 2 din colecţie, a unei poete din Cercul literar, m-am bucurat mai mult când am văzut cartea ei, pentru că este acolo şi munca mea, decât când am văzut cartea mea.

În vară, mi-a venit ideea înfiinţării unui cerc de literatură. Pe net, unde probabil că va rămâne, pentru că suntem din mai multe zone ale ţării şi chiar din străinătate. Pe internet sunt cercuri literare cu 3000 de poeţi, iar criticii spun, şi au dreptate, că e plin de diletanţi. Aici avem un grup foarte restrâns şi am grijă, atât cât pot şi mă pricep, să nu aduc oameni care, de exemplu, îmi spun că scriu zece poezii pe zi. Am început acest cenaclu, mi-a oferit o satisfacţie extraordinară pentru că oamenii au luat foarte în serios demersul meu şi deja avem în lucru, pe lângă cele două volume lansate, al meu şi al Mioarei Anastasiu, încă trei volume de poezii şi două antologii: una de proză cu 8 autori şi una de poezie cu 20 de autori.

Editura vrea să colaboreze cu critici literari, în termeni economici bineînţeles, pentru jurizarea acestor lucrări, pentru că nu vrem să scoatem cărţi cu proze sau poezii ale unor oameni care nu au unde publica. E o atmosferă în care m-am regăsit şi chiar eu am deja în pregătire un nou volum de poezie şi unul de proză. Deci n-o să mai aşteptaţi atâţia ani până să mă citiţi din nou.

Recunosc că de multe ori când aveam gândul să public, citeam ceva foarte bun şi-mi ziceam: «Ce rost mai are?». Această întrebare cred că o au foarte mulţi: «Ce rost mai are să scriu când uite ce cărţi se scriu?» Sau citeşti volume de poezii foarte bune şi îţi spui «eu unde o să mă mai plasez?», dar nu e chiar aşa. Fiecare avem locşorul nostru şi modul nostru de manifestare. Eu mi l-am găsit pe acesta", a mărturisit autoarea. 

PROVOCARE PENTRU SCRIITORI ŞI CRITICI

Lucian Andrei, directorul Editurii Colorama, a explicat care este misiunea acestei edituri şi cum este gândită relaţia cu autorii şi cu criticii. 

Colorama funcţionează din 1999, la început ca un copy center, apoi ca tipografie digitală. Folosim echipamente marca Xerox Premium, ceea ce se poate vedea şi în calitatea produsului de astăzi. De-a lungul timpului, am avut numeroase contacte cu edituri şi autori, fapt ce ne-a determinat să deschidem propria editură acum doi ani şi jumătate. Avem aproximativ 40 de titluri din diverse domenii. Experienţa căpătată în ultimii doi ani ne-a convins să lansăm, acum 3 luni, Cercul literar de la Cluj, condus de Emilia, iar astăzi avem primul titlu sub această egidă. Aşteptăm atât autori, cât şi critici, să ni se alăture în acest demers. Nu suntem condiţionaţi de tiraje mari, putem scoate 50-100 de cărţi pentru început, urmând să dezvoltăm fiecare proiect pe măsura posibilităţilor”, a precizat Lucian Andrei.